LUMEA ÎN IANUARIE 1955. Scurtă enciclopedie a evenimentelor

Călătoria printre evenimente istorice și hituri remarcabile, merge mai departe. Șaptezeci de ani de muzică pop nu sunt de ici de colo!  Vom  rememora acești ani ai istoriei recente, secvențial, din decadă în decadă, din 1945 și până-n momentul existenței noastre cotidiene, ianuarie 2015. Și cum în postarea trecută am vorbit de anii '40, următoarea scvență este a  anilor '50.

Au fost anii în care lumea ”reușise” să se împartă în două blocuri  de putere, dominate fiecare în parte, de ideologia și ”dreptatea” sa. În vest , SUA și democrațiile occidentale mizau pe libertatea de gândire și de acțiune iar, în est, sovieticii impuneau conceptul puterii proletare, sistemul centralizat și conducătorul unic.

  Dwight Eisenhower și Nikita Hrusciov, liderii mondiali în ian.1955   

La mijloc, între cele două sisteme, se afla o Europă prăbușită economic și sfâșiată politic."Din Stettin, la Marea Baltică și până în Trieste, la Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât de-a curmezișul continentului", constata cu clarviziune, într-o memorabilă conferință ținută la Westminster College pe pământ american, prim-ministrul Regatului Unit, Winston Churchill.

Starea de fapt între cele două blocuri situate de-o parte și de alta a „cortinei” era una belicoasă. Rușii și americanii se luptau cu încrâncenare, însă cei doi nu se confruntau niciodată direct și nici nu și-au făcut vreodată unul altuia, oficial,  declarație de război. În acest nou tip de conflict, inspirat numit de scriitorul și jurnalistul englez George Orwell,   ”războiul rece”, disputele „calde” erau duse în varii locații de pe glob, acolo unde diferiți ”intermediari”  aveau fie conflicte sociale interne fie neînțelegeri regionale.

În ianuarie 1955 punctul fierbinte al globului era China și războiul civil de aici. Deși liderul comuniștilor chinezi Mao Zedong și armata sa populară dețineau deja, din 1949, întreg controlul politic și administrativ asupra teritoriilor continentale,  mici zone insulare erau încă deținute de forțele republican-naționaliste (kuomingdan) loiale generalului anticomunist Chiang Kai-Shek, ce-și aveau la rândul lor cartierul general pe insula Farmosa (Taiwan). E clar că în spatele fiecărei părți beligerante s-a poziționat și una din cele două mari puteri mondiale. Simpatia, banii și armamentul sovieticilor au mers, cum altfel, către Mao. 

  China. Infanteria populară ”eliberează”   mica insulă Yijianshang  

Pe 18 ianuarie 1945 armata comunistă, numită (sic) Populara de Eliberare, a atacat garnizoana naționalistă de pe micuța insulă Yijianshang, aflată la gurile râului Jiaojiang, pe care a cucerit-o în doar 2 zile. Nici nu se putea altfel în condițiile în care garnizoana koumingdan-istă a opus doar 1000 de oameni asaltului dat de 5000 de infanteriști sprijiniți de artilerie navală și aviație. Deși insula, de nici 2 km pătrați,  avea doar o mică importanță strategică, cucerirea ei  a alertat într-o asemenea măsură Whashintonul încât, printr-o hotărâre a Congresului American, președintele Eisenhower a fost autorizat să folosească forța, inclusiv cea nucleară, pentru a-l sprijini pe Chiang Kai-Shek, pentru a apăra  Taiwanul și posesiunile sale și, după spusele unui oficial NATO de atunci, amiralul Robert B. Carney, chiar pentru a „distruge potențialul militar al Chinei roșii”.

În paralel cu astfel de episoade „fierbinți”, așa cum a fost și criza coreeană sau cea vietnameză,  cele două blocuri militare au fost angrenate și într-o veritabilă cursă a înarmărilor, iar ianuarie 1955 consemnează două evenimente notabile în acest plan.

          În Statele Unite se lansează la apă primul submarin din lume cu propulsie nucleară. Botezat Nautilius, după celebrul submarin imaginat de Jules Verne în celebrul său roman de ficțiune și aventuri „Douăzeci de mii de leghe sub mări”, submarinul american va fi prima ambarcațiune din lume care va traversa Polul Nord, în imersiune, pe sub calota glaciară.

Marea Britanie nu a renunțat niciodată la postura ei de mare putere

Peste ocean, tot în ianuarie, Regatul Unit pune în stare operațională primul escadron strategic de bombardiere, dotat cu avioane cu reacție de tip Vikers Valiants, capabile să execute, la  mari distanțe, lovituri cu arma nucleară. De altfel Marea Britanie, în ciuda tuturor dificultăților politice și economice din anii 50, indiferent că la putere s-au aflat laburiștii sau conservatorii, și-a urmărit cu perseverență politica sa de dezvoltare militară, mai ales pe cea din domeniul nuclear.

La zece ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în Germania Federală, condusă de cancelarul Adenauer, este aprobată reînființarea armatei sub o nouă denumire, Bundeswehr.  Tot în Europa, dar în Spania, pe 18 ianuarie, la invitația generalului Franco, se întoarce în patria sa, infantele Juan Carlos, cel care va deveni, în 1975, regele  aceste țări.

La noi, procesul istoric instrumentat de sovietici, prin care s-a urmărit comunizarea țării, era în plină desfășurare. În anii '50 fenomenul se manifesta asupra întregii societăți românești, iar una dintre cele mai afectate categorii a fost țărănimea, victima fără vină a colectivizării. Primii vizați au fost cei înstăriți, forțați să renunțe la proprietățile lor în fel și fel de moduri, mai subtile sau mai primitive, mai „blânde” sau mai violente, în care campaniile de defăimare publică erau la ordinea zilei, așa cum o dovedește și presa vremii, de la oficiosul „Scânteia” la revista de satiră și umor, „Urzica”.

    Țăranii așa cum îi vedea ”Urzica” în ian 1955    

Împotriva acestor stări de fapt, istoria consemnează și momente de rezistență, chiar și armată, purtate individual sau în grupuri de către partizani anticomuniști, ce se împotriveau regimului de sorginte sovietică. Cel mai adesea ascunși în munți, luptătorii anticomuniști dădeau de furcă administrației și forțelor de securitate comuniste. Un astfel de eveniment s-a consumat și în ian. 1945, în nordul Moldovei, la Bâtca Corbului când partizanul Gavril Vatamaniuc a reușit, împotriva oricărei șanse acordate,  să ridiculizeze o întreagă companie de securitate venită să-l captureze și, dejucându-i cu abilitate planurile, a reușit să scape nevătămat.

Omenirea anilor '50 este totuși o lume care caută cu ardoare pacea, dezvoltarea tehnologică și științifică sau progresul artelor. În ian 1955, Narinder Singh Kapany, un tânăr indian care studia la Imperial College din Londra, își publică lucrarea de doctorat "Fibra optică. Principii și aplicații" și devine astfel părintele telecomunicațiilor moderne. Fără fibrele optice și capacitatea lor de a transmite cu viteza lumini date la mari distanțe, internetul, ca și multe alte aplicații ale timpului nostru, ar fi fost imposibile.

În Italia, pe 11 ianuarie, inginerul Ferruccio Quintavalle, cu un buget de 3 milioane de lire,  înființează uzinele Autobianchi. Cel mai cunoscut model al acestei case auto a fost Bianchina, care s-a vândut pe piața europeană din 1957 și până în 1969, într-un număr de, remarcabil pentru acea perioadă, 320 de mii de unități. Autobianchi a salvat industria de automobile din Italia, iar martor al acestui fapt este și producătorul de anvelope Pirelli, cel care a fost unul din beneficiarii acestei situații economice de bun augur.

Divertismentul, filmele, spectacolele de teatru, moda, casele și studiourile de muzică, radioul și televiziunea, cu toate sunt și ele în plin avânt în 1955.

      Afișul filmului care avea cea mai mare audiență în ian. 1945     

Pentru prima dată în lume o conferință de presă a fost televizată în direct și l-a avut ca protagonist pe președintele american, Eisenhower. 

În cinematografe rula, ciudată coincidență, “20 de mii de leghe sub mări” o producție a studiourilor Walt Disney Pictures ce-l avea ca protagonist pe Kirk Douglas și ca loc al desfășurării acțiunii... submarinul Nautilius ! Pelicula a avut încasări de peste 28 de milioane de dolari, o sumă bănească record la acea vreme. 

Lumea filmului, în ian. 1955, este marcată și de nașterea unor oameni remarcabili. În nordul Angliei, în orășelul Consett, vine pe lume Rowan Atkinson, cel ce avea să devină, în anii 90, extraordinarul actor de comedie ce-i va da viață personajului de televiziune și cinema, Mr. Been. Tot 70 de ani a împlinit pe 18 ianuarie a.c. actorul american Kevin Costner, dublu laureat cu Oscar (regizor și actor principal) pentru pelicula ”Dansând cu lupii” (1989) și triplu posesor al Globului de aur.

În prima lună a lui 1955, în Europa, este lansat pe piață, în varianta pe care o  știm cu toții astăzi, jocul de cuvinte încrucișate, Scrable.

Radiourile și posturile de televiziune din Statele Unite, difuzau cel mai vândut disc al momentului, hitul nr. 1 în US  Billboard, ”Mr. Sandman” interpretat de trioul feminin ”The Cordettes”. Peste ocean, în UK Singles Chart, top  difuzat de BBC 1, melodia care domina clasamentul era ”Mambo Italiano” în interpretarea cântăreței nord americane Rosemary Clooney. Peste ani acest hit va face o carieră extraordinară și mari cântăreți ai lumii, de la Dean Martin la Lady Gaga, l-au preluat în repertoriu lor.

              Rosemary Clooney si Dorina Drăghici                   

   două voci calde într-o lume a razboiului rece                 

În România, foarte puțină lume auzise la acea vreme de aceste mari hituri, în schimb, Dorina Drăghici interpreta , ca semn al ”proletarizării” muzicii de divertisment, compoziția lui Henry Mălineanu, ”Marinică, Marinică”. Asta era viziunea autohtonă , lumea trebuia să se confrunte peste cortina de fier chiar și-n partituri muzicale,  iar când s-a simțit pericolul că Marinică ar putea dansa capitalist - decadentul Mambo italian, s-a reacționat cu mânie proletară și, preventiv, Marinică a fost culpabilizat și înfierat drept...   puturosul nației!
          
              Marinică, Marinică, ce-au vrut ăștia, să ne fie frică?

LUMEA ÎN IANUARIE 1945. Scurtă enciclopedie a evenimentelor

De peste o jumătate de secol evenimentele istorice ale omenirii sunt însoțite îndeaproape și parcă paradoxal de sunetul unei muzici, să-i spunem, de divertisment. În fapt, chiar apariția primelor clasamente, ce aveau ca scop ierarhizarea celor mai populare cântece de ”muzică ușoară”, a fost un eveniment istoric remarcabil.
         Strămoșul topurilor de astăzi a fost publicat în Statele Unite de revista Billboard, la 6 ianuarie 1936.  Patru ani mai târziu, în iulie 1940, tot cei de la Billboard reușesc să întocmească primul clasament din lume al celor mai vândute discuri cu șlagăre, iar din 1958, prin dezvoltarea fără precedent a posturilor de radio și televiziune, apare Hot 100, topul care combină atât vânzările cât și difuzările radiofonice. În Europa, primul top apare în Marea Britanie în 1952, iar de atunci, gestul de a ierarhiza săptămânal hiturile pop, devine un fenomen mondial.

     Prima ediție HOT 100 publicată de Billboard pe 27 iulie 1940    

   Prinși în vârtejul evenimentelor, indiferent dacă acestea au fost tragice sau fericite, oamenii au avut puterea de a nu renunța la bucuria de a asculta muzică. Pentru a omagia acest gest simplu și cotidian, dar și pentru a celebra cei 70 de ani de când muzică pop este propagată în eter, vă invit, în acest blog, să călătorim în timp  având drept reper câte un hit ce a marcat, prin succesul său, marile momente ale istoriei contemporane și recente.

Să începem incursiunea noastră din luna ianuarie a anului 1945. 

Europa era în acel moment  în plin război mondial, Anglo-americanii, dinspre vest , împreună cu aliații lor sovietici, dinspre est, duceau lupte grele pentru înfrângerea Germaniei naziste. Evenimentele  care marcau umanitatea la scară planetară erau unele ale violenței și suferinței și asta chiar dacă confruntarea se ducea sub stindardul eliberării țărilor cotropite de naziști și a libertății individului! 

  După 6 săptămâni de lupte americanii preiau controlul în Ardeni  

Pe frontul de vest, cu pierderi grele (aproape 20 de mii de soldați morți), aliații reușesc să stopeze ofensiva wehrmachtului din Ardeni. 
       Înaintarea panzerelor  nu este doar oprită ci și împinsă înapoi.  După 6 săptămâni de lupte înverșunate (12 dec – 25 ian), tentativa generalilor germani Gerd von Rundstedt și Walter Model de a ocupa portul belgian  Andwerp este dejucată de trupele anglo - americane. Concepută și pornită ca o lovitură surpriză ofensiva germană din Ardeni s-a încheiat prost pentru armata hitleristă dar, din păcate, după acest episod nici aliații nu au avut  prea mari motive de satisfacție.

Pe frontul de est, Armata roșie profită de această situație militară și pornește ofensiva de pe râul Vistula. Deși patrioții polonezi, care declanșaseră insurecția de eliberare a Varșoviei, îi așteptau pe ruși încă din august 1944, sprijinul armatei sovietice, aflată deja la porțile orașului, a venit abia în ianuarie, după ce trupele SS înecaseră în sânge tentativa insurgenților polonezi. Acum, după doar trei săptămâni de lupte (12 ian - 2 feb), generalii sovietici  Jukov și Konev, care dispuneau de aportul a peste 2 milioane de soldați și patru mii cinci sute de tancuri, dau peste cap mult mai puțin dotata apărare germană (numai patru sute de mii de oameni și o mie o sută de tancuri), se avântă spre Oder și ajung la doar 70 de km de Berlin. Pe parcursul acestor operațiuni (pe 27 ian) este descoperit lagărul de exterminare de la Auschwitz și, odată cu el, dovezile holocaustului comis de naziști.

       Armata roșe sărbătorește succesul ofensivei de pe Vistula        

Aceste evenimente militare vor pecetlui soarta celui de-al III-a Reich. Epuizată, Germania nazistă va capitula peste doar patru luni. Pe de altă parte, în cursa spre Berlin,  în fața Armatei Roșii,  anglo - americanii au pierdut un tempo important ceea ce îi va da lui Stalin nefasta oportunitate  de a hotărî configurația postbelică a Europei, mai ales a țărilor din est, intrate deja sub influența ”măreței Rusii”.

În România armata sovietică se comporta ca o veritabilă falangă de ocupație și nicidecum ca o forță eliberatoare. Printre multe alte gesturi arbitrare, la jumătatea lunii ianuarie, puterea sovietică somează guvernul român, condus de generalul Sănătescu, să demareze acțiunea de deportare a etnicilor germani din Ardeal în lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. Statisticile vorbesc de aproape 70 de mii de sași și șvabi (bărbați și femei) deportați la muncă grea în minele și în fabricile sovietice. Aproape 10 mii dintre ei au plătit cu viața ”vina” de a fi fost cetățeni români de etnie germană.

       Apostolii lui Stalin, cu Ana Pauker în mijlocul prezidiului       

Tot în ianuarie, la sfârșitul lunii,  la București este pregătită scena politică pentru subjugarea ”legală” a României. La 31 ianuarie ia ființă Frontul Democrat Român,  un paravan al comuniștilor, condus de oameni  ce reprezentau integral și fără rezerve interesele Moscovei în țara noastră. Conducerea FDR îi avea în prim plan pe  Ana Pauker (Hanna Rabinsohn)  Teohari Georgescu (Burah Tescovich) , Vasile Luca (László Luka), Gheorghiu Dej, Lucrețiu Pătrășcanu, Civu Stoica și Petru Groza, personaje extrem de controversate și toxice pentru soarta României, oameni pe care istoria i-a reținut drept ”apostolii lui Stalin”.

Chiar dacă în estul Europei democrația este pusă între paranteze iar libertatea înlocuită de dictatură și disciplina muncitorească, undeva în vest, viața își urmează cursul natural spre lumină  și dreptul ”neîngrădit” la fericire.

În ianuarie 1945, în studiourile cinematografice Warner Brothers graficianul Chuck Jones îi dă viață simpaticului personaj de desene animate, Pepe Le Pew. Un sconcs elegant și pedant care întruchipa arhetipul masculin al francezului veșnic îndrăgostit. Plin de farmec și umor, prezent în zeci de scurt metraje, Pepe va inspira și amuza zeci de generații de copii, adolescenți și oameni maturi.

 Bing Crosby, cel ce făcea legea în ian. 1945 în US Billboard Chart 

Și, în timp ce La Londra se năștea Rod Stewart, cel ce avea să devină un mega star al muzicii pop, în topurile muzicale din Statele Unite, făcea carieră un hit ale cărui acorduri muzicale răzbăteau până și dincolo de ocean, până pe linia frontului din Ardeni, acolo unde soldații americani îl ascultau și-l fredonau în momentele lor de liniște, când urletul sirenelor și șuieratul obuzelor înceta. Era vorba de marele Bing Crosby care, alături de trupa Andrews Sisters, ridica on air, în ianuarie 1945, nemuritorul ”Don’t  Fence Me In”. Un cântec aflat pe primul loc în US Bilboard ale cărui versuri vorbeau într-un ton visător și romantic tocmai despre setea, oricărui om, de a avea libertate, de a fi neîngrădit. Don’t  Fence Me In.