Călătoria printre evenimente
istorice și hituri remarcabile, merge mai departe. Șaptezeci de ani de muzică pop nu sunt de ici de colo!
Vom rememora acești ani ai istoriei recente,
secvențial, din decadă în decadă, din 1945 și până-n momentul existenței noastre
cotidiene, ianuarie 2015. Și cum în postarea trecută am vorbit de anii '40, următoarea scvență este a anilor '50.
Au fost anii în care lumea ”reușise” să se împartă în două
blocuri de putere, dominate fiecare în parte, de ideologia și ”dreptatea” sa. În
vest , SUA și democrațiile occidentale mizau pe libertatea de gândire și de acțiune
iar, în est, sovieticii impuneau conceptul puterii proletare, sistemul centralizat și
conducătorul unic.
Dwight Eisenhower și Nikita Hrusciov, liderii mondiali în ian.1955 |
La mijloc, între cele două sisteme, se afla o
Europă prăbușită economic și sfâșiată politic."Din Stettin, la Marea
Baltică și până în Trieste, la Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât
de-a curmezișul continentului", constata cu clarviziune, într-o memorabilă
conferință ținută la Westminster College pe pământ american, prim-ministrul
Regatului Unit, Winston Churchill.
Starea de fapt între cele două blocuri situate de-o parte și de alta a „cortinei” era una belicoasă. Rușii și americanii se luptau cu încrâncenare, însă cei doi nu se confruntau niciodată direct și nici nu și-au făcut vreodată unul altuia, oficial, declarație de război. În acest nou tip de conflict, inspirat numit de scriitorul și jurnalistul englez George Orwell, ”războiul
rece”, disputele „calde” erau duse în varii locații de pe glob, acolo unde diferiți ”intermediari” aveau fie conflicte
sociale interne fie neînțelegeri
regionale.
În ianuarie 1955 punctul fierbinte al globului
era China și războiul civil de aici. Deși liderul comuniștilor chinezi Mao
Zedong și armata sa populară dețineau deja, din 1949, întreg controlul politic și
administrativ asupra teritoriilor continentale,
mici zone insulare erau încă deținute de forțele republican-naționaliste
(kuomingdan) loiale generalului anticomunist Chiang Kai-Shek, ce-și aveau la rândul
lor cartierul general pe insula Farmosa
(Taiwan). E clar că în spatele fiecărei părți beligerante s-a poziționat și una
din cele două mari puteri mondiale. Simpatia, banii și armamentul sovieticilor
au mers, cum altfel, către Mao.
China. Infanteria populară ”eliberează” mica insulă Yijianshang |
Pe 18 ianuarie 1945 armata comunistă, numită
(sic) Populara de Eliberare, a atacat garnizoana naționalistă de pe micuța insulă
Yijianshang, aflată la gurile râului Jiaojiang, pe care a cucerit-o în doar 2
zile. Nici nu se putea altfel în condițiile în care garnizoana koumingdan-istă
a opus doar 1000 de oameni asaltului dat de 5000 de infanteriști sprijiniți de
artilerie navală și aviație. Deși insula, de nici 2 km pătrați, avea doar o mică importanță strategică,
cucerirea ei a alertat într-o asemenea măsură
Whashintonul încât, printr-o hotărâre a Congresului American, președintele
Eisenhower a fost autorizat să folosească forța, inclusiv cea nucleară, pentru a-l
sprijini pe Chiang Kai-Shek, pentru a apăra
Taiwanul și posesiunile sale și, după spusele unui oficial NATO de
atunci, amiralul Robert B. Carney, chiar pentru a „distruge potențialul militar
al Chinei roșii”.
În paralel cu astfel de episoade „fierbinți”, așa
cum a fost și criza coreeană sau cea vietnameză, cele două blocuri militare au fost angrenate și
într-o veritabilă cursă a înarmărilor, iar ianuarie 1955 consemnează două
evenimente notabile în acest plan.
În Statele Unite se lansează la apă primul submarin din
lume cu propulsie nucleară. Botezat Nautilius, după celebrul submarin imaginat
de Jules Verne în celebrul său roman de ficțiune și aventuri „Douăzeci de mii
de leghe sub mări”, submarinul american va fi prima ambarcațiune din lume care
va traversa Polul Nord, în imersiune, pe sub calota glaciară.
Marea Britanie nu a renunțat niciodată la postura ei de mare putere |
Peste ocean, tot în ianuarie, Regatul Unit pune
în stare operațională primul escadron strategic de bombardiere, dotat cu
avioane cu reacție de tip Vikers Valiants, capabile să execute, la mari distanțe, lovituri cu arma
nucleară. De altfel
Marea Britanie, în ciuda tuturor dificultăților politice și economice din anii
50, indiferent că la putere s-au aflat laburiștii sau conservatorii, și-a urmărit
cu perseverență politica sa de dezvoltare militară, mai ales pe cea din domeniul
nuclear.
La zece ani de la sfârșitul celui de-al doilea
război mondial, în Germania Federală, condusă de cancelarul Adenauer, este
aprobată reînființarea armatei sub o nouă denumire, Bundeswehr. Tot în Europa, dar în Spania, pe 18 ianuarie,
la invitația generalului Franco, se întoarce în patria sa, infantele Juan
Carlos, cel care va deveni, în 1975, regele
aceste țări.
La noi, procesul istoric instrumentat de sovietici, prin care s-a urmărit comunizarea țării, era în plină desfășurare.
În anii '50 fenomenul se manifesta asupra întregii societăți românești, iar una dintre cele mai afectate categorii a fost țărănimea, victima fără vină a colectivizării. Primii vizați au fost cei înstăriți, forțați să renunțe la
proprietățile lor în fel și fel de moduri, mai subtile sau mai primitive, mai „blânde”
sau mai violente, în care campaniile de defăimare publică erau la ordinea
zilei, așa cum o dovedește și presa vremii, de la oficiosul „Scânteia” la
revista de satiră și umor, „Urzica”.
Țăranii așa cum îi vedea ”Urzica” în ian 1955 |
Împotriva acestor stări de fapt, istoria
consemnează și momente de rezistență, chiar și armată, purtate individual sau în
grupuri de către partizani anticomuniști, ce se împotriveau regimului de
sorginte sovietică. Cel mai adesea ascunși în munți, luptătorii anticomuniști
dădeau de furcă administrației și forțelor de securitate comuniste. Un astfel
de eveniment s-a consumat și în ian. 1945, în nordul Moldovei, la Bâtca
Corbului când partizanul Gavril Vatamaniuc a reușit, împotriva oricărei șanse
acordate, să ridiculizeze o întreagă
companie de securitate venită să-l captureze și, dejucându-i cu abilitate
planurile, a reușit să scape nevătămat.
Omenirea anilor '50 este totuși o lume care caută
cu ardoare pacea, dezvoltarea tehnologică și științifică sau progresul artelor.
În ian 1955, Narinder Singh Kapany, un tânăr indian care studia la Imperial
College din Londra, își publică lucrarea de doctorat "Fibra optică.
Principii și aplicații" și devine astfel părintele telecomunicațiilor
moderne. Fără fibrele optice și capacitatea lor de a transmite cu viteza lumini
date la mari distanțe, internetul, ca și multe alte aplicații ale timpului
nostru, ar fi fost imposibile.
În Italia, pe 11 ianuarie, inginerul Ferruccio
Quintavalle, cu un buget de 3 milioane de lire,
înființează uzinele Autobianchi. Cel mai cunoscut model al acestei case
auto a fost Bianchina, care s-a vândut pe piața europeană din 1957 și până în
1969, într-un număr de, remarcabil pentru acea perioadă, 320 de mii de
unități. Autobianchi a salvat industria de automobile din
Italia, iar martor al acestui fapt este și producătorul de anvelope Pirelli, cel care a fost unul din beneficiarii
acestei situații economice de bun augur.
Divertismentul, filmele, spectacolele de
teatru, moda, casele și studiourile de muzică, radioul și televiziunea, cu
toate sunt și ele în plin avânt în 1955.
Afișul filmului care avea cea mai mare audiență în ian. 1945 |
Pentru prima dată în lume o conferință de presă
a fost televizată în direct și l-a avut ca protagonist pe președintele american,
Eisenhower.
În cinematografe rula, ciudată coincidență, “20 de mii de leghe sub mări” o producție a
studiourilor Walt Disney Pictures ce-l avea ca protagonist pe Kirk Douglas și ca loc al desfășurării acțiunii... submarinul Nautilius ! Pelicula a
avut încasări de peste 28 de milioane de dolari, o sumă bănească record la acea vreme.
Lumea filmului, în ian. 1955, este marcată și de nașterea unor oameni remarcabili. În nordul Angliei, în
orășelul Consett, vine pe lume Rowan Atkinson, cel ce avea să devină, în anii
90, extraordinarul actor de comedie ce-i va da viață personajului de
televiziune și cinema, Mr. Been. Tot 70 de ani a împlinit pe 18 ianuarie a.c.
actorul american Kevin Costner, dublu laureat cu Oscar (regizor și actor
principal) pentru pelicula ”Dansând cu lupii” (1989) și triplu posesor al Globului de aur.
În prima lună a lui 1955, în Europa, este lansat
pe piață, în varianta pe care o știm cu
toții astăzi, jocul de cuvinte încrucișate, Scrable.
Radiourile și posturile de televiziune din
Statele Unite, difuzau cel mai vândut disc al momentului, hitul nr. 1 în
US Billboard, ”Mr. Sandman” interpretat
de trioul feminin ”The Cordettes”. Peste ocean, în UK Singles Chart, top difuzat de BBC 1, melodia care domina clasamentul era ”Mambo
Italiano” în interpretarea cântăreței nord americane Rosemary Clooney. Peste ani acest hit va face o carieră extraordinară și mari cântăreți ai lumii, de la Dean Martin la Lady Gaga, l-au preluat în repertoriu lor.
Rosemary Clooney si Dorina Drăghici
două voci calde într-o lume a razboiului rece
|
În România, foarte puțină lume auzise la acea vreme de aceste mari hituri, în schimb, Dorina Drăghici interpreta , ca semn al ”proletarizării” muzicii de
divertisment, compoziția lui Henry Mălineanu, ”Marinică, Marinică”. Asta era viziunea autohtonă , lumea trebuia să se confrunte peste cortina de fier chiar și-n partituri muzicale, iar când s-a simțit pericolul că Marinică ar putea dansa capitalist - decadentul Mambo italian, s-a reacționat cu mânie proletară și, preventiv, Marinică a fost culpabilizat și înfierat drept... puturosul nației!
Marinică, Marinică, ce-au vrut ăștia, să ne fie frică?
Marinică, Marinică, ce-au vrut ăștia, să ne fie frică?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu