De peste o jumătate de secol evenimentele istorice ale omenirii sunt însoțite îndeaproape și parcă paradoxal de sunetul unei muzici, să-i spunem, de divertisment. În fapt, chiar apariția primelor clasamente, ce aveau ca scop ierarhizarea celor mai populare cântece de ”muzică ușoară”, a fost un eveniment istoric remarcabil.
Strămoșul topurilor de astăzi a fost publicat în Statele Unite de revista Billboard, la 6 ianuarie 1936. Patru ani mai târziu, în iulie 1940, tot cei de la Billboard reușesc să întocmească primul clasament din lume al celor mai vândute discuri cu șlagăre, iar din 1958, prin dezvoltarea fără precedent a posturilor de radio și televiziune, apare Hot 100, topul care combină atât vânzările cât și difuzările radiofonice. În Europa, primul top apare în Marea Britanie în 1952, iar de atunci, gestul de a ierarhiza săptămânal hiturile pop, devine un fenomen mondial.
Strămoșul topurilor de astăzi a fost publicat în Statele Unite de revista Billboard, la 6 ianuarie 1936. Patru ani mai târziu, în iulie 1940, tot cei de la Billboard reușesc să întocmească primul clasament din lume al celor mai vândute discuri cu șlagăre, iar din 1958, prin dezvoltarea fără precedent a posturilor de radio și televiziune, apare Hot 100, topul care combină atât vânzările cât și difuzările radiofonice. În Europa, primul top apare în Marea Britanie în 1952, iar de atunci, gestul de a ierarhiza săptămânal hiturile pop, devine un fenomen mondial.
Prima ediție HOT 100 publicată de Billboard pe 27 iulie 1940 |
Să începem incursiunea noastră din luna ianuarie a anului 1945.
Europa era în acel moment în plin război mondial, Anglo-americanii, dinspre vest , împreună cu aliații lor sovietici, dinspre est, duceau lupte grele pentru înfrângerea Germaniei naziste. Evenimentele care marcau umanitatea la scară planetară
erau unele ale violenței și suferinței și asta chiar dacă confruntarea se ducea sub stindardul eliberării țărilor cotropite de naziști și a libertății individului!
După 6 săptămâni de lupte americanii preiau controlul în Ardeni |
Înaintarea panzerelor nu este doar oprită ci și împinsă înapoi. După 6 săptămâni de lupte înverșunate (12 dec – 25 ian), tentativa generalilor germani Gerd von Rundstedt și Walter Model de a ocupa portul belgian Andwerp este dejucată de trupele anglo - americane. Concepută și pornită ca o lovitură surpriză ofensiva germană din Ardeni s-a încheiat prost pentru armata hitleristă dar, din păcate, după acest episod nici aliații nu au avut prea mari motive de satisfacție.
Pe frontul de est, Armata roșie profită de
această situație militară și pornește ofensiva de pe râul Vistula. Deși
patrioții polonezi, care declanșaseră insurecția de eliberare a Varșoviei, îi așteptau pe ruși încă din august 1944, sprijinul armatei sovietice, aflată deja la porțile
orașului, a venit abia în ianuarie, după ce trupele SS înecaseră în sânge
tentativa insurgenților polonezi. Acum, după doar trei săptămâni de lupte (12 ian - 2
feb), generalii sovietici Jukov și Konev, care dispuneau de aportul a peste 2 milioane de soldați și patru mii cinci sute
de tancuri, dau peste cap mult mai puțin dotata apărare germană (numai patru
sute de mii de oameni și o mie o sută de tancuri), se avântă spre Oder și ajung la doar 70 de km de
Berlin. Pe parcursul acestor operațiuni (pe 27 ian) este descoperit lagărul de
exterminare de la Auschwitz și, odată cu el, dovezile holocaustului comis de
naziști.
Armata roșe sărbătorește succesul ofensivei de pe Vistula |
În România armata sovietică se comporta ca o
veritabilă falangă de ocupație și nicidecum ca o forță eliberatoare. Printre multe
alte gesturi arbitrare, la jumătatea lunii ianuarie, puterea sovietică somează
guvernul român, condus de generalul Sănătescu, să demareze acțiunea de
deportare a etnicilor germani din Ardeal în lagărele de muncă din Uniunea
Sovietică. Statisticile vorbesc de aproape 70 de mii de sași și șvabi (bărbați
și femei) deportați la muncă grea în minele și în fabricile sovietice. Aproape
10 mii dintre ei au plătit cu viața ”vina” de a fi fost cetățeni români de etnie germană.
Apostolii lui Stalin, cu Ana Pauker în mijlocul prezidiului |
Chiar dacă în estul Europei democrația este
pusă între paranteze iar libertatea înlocuită de dictatură și disciplina
muncitorească, undeva în vest, viața își urmează cursul natural spre
lumină și dreptul ”neîngrădit” la fericire.
În ianuarie 1945, în studiourile
cinematografice Warner Brothers graficianul Chuck Jones îi dă viață
simpaticului personaj de desene animate, Pepe Le Pew. Un sconcs elegant și
pedant care întruchipa arhetipul masculin al francezului veșnic îndrăgostit.
Plin de farmec și umor, prezent în zeci de scurt metraje, Pepe va inspira și
amuza zeci de generații de copii, adolescenți și oameni maturi.
Și, în timp ce La Londra se năștea Rod Stewart, cel ce
avea să devină un mega star al muzicii pop, în topurile muzicale din Statele
Unite, făcea carieră un hit ale cărui acorduri muzicale răzbăteau până și dincolo de
ocean, până pe linia frontului din Ardeni, acolo unde soldații americani îl ascultau și-l
fredonau în momentele lor de liniște, când urletul sirenelor și șuieratul
obuzelor înceta. Era vorba de marele Bing Crosby care, alături de trupa Andrews Sisters, ridica
on air, în ianuarie 1945, nemuritorul ”Don’t Fence Me In”.
Un cântec aflat pe primul loc în US Bilboard ale cărui versuri vorbeau într-un ton visător și romantic tocmai despre setea, oricărui om, de a avea libertate, de a fi neîngrădit. Don’t Fence Me In.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu