LUMEA ÎN IANUARIE 1965. Scurtă enciclopedie a evenimentelor

      Suntem la Londra, la sfârșitul lunii ianuarie 1965. Străzile marii capitale europene sunt înțesate de o mulțime uriașă. Toți oamenii sunt tăcuți și poartă doliu, toți au venit să aducă un ultim omagiu marelui om politic, Winston Churchill. Sunt cele mai mari funeralii de stat pe care omenirea le-a văzut până acum. BBC TV,  transmite ceremonia live și astfel, dincolo de londonezii ieșiți pe străzi,  peste  25 de milioane (!) de telespectatori britanici și peste 350 de milioane de europeni și americani, asistă prin intermediul televiziunii la trista ceremonie.

      În mod excepțional regina marii britanii participă și ea la funeralii. Ei i s-au alăturat 112 șefi de stat adică, cu excepția Chinei,  cei mai importanți conducători ai națiunilor lumii.

  Sir Will, pentru ultima oară în headline and front page  

      Pe 30 ianuarie 1965, sir Will, cum era alintat de britanici marele om politic,  a făcut ultimul său drum de la Westminster Hall, locul unde ținuse numeroase și memorabile discursuri, la Bladon. Acolo, în micuța localitate de lângă Woodstock se afla Blenheim Palace, reședința aristocrată a familiei sale și totodată  casa părintească și a copilăriei. Pe acest traseu, fostul prim-ministru britanic, a fost purtat pe bulevardele Londrei cu o impresionantă caleașcă, pe Tamisa cu o șalupă specială și pe drumul spre casă cu un sobru dar elegant tren funerar, iar pe întreg parcursul acestei călătorii de adio, oamenii au ieșit să-l întâmpine și să-i aducă ultimul lor omagiu.

      În ziua funeraliilor ziarele londoneze titrau: ”Day of sorrow” și scoteau în evidență marile realizări ale fostului lider britanic și puneau în primul rând meritul major a lui Chiurchill în victoria asupra lui Hitler. Acum însă, la o distanță de cinci decenii de la acest inexorabil eveniment, după apariția a numeroase ediții ale memoriilor lui sir Winston Churchill precum și a unui impresionant număr de volume de analiză istorică, personalitatea ”buldogului britanic” rămâne controversată. De la usturătorul eșec din primul război mondial de la Galliopoli și până la șervețelul cu împărțirea lumii de la Yalta, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, lui Churchill i se pun în cârcă numeroase gesturi controversate dar și extraordinare realizări. Din perspectiva românească, cel mai bine pare să-l fi caracterizat omul de teatru Ion Caramitru,  care l-a definit pe Churchill drept un genial om politic pentru Marea Britanie dar o calamitate pentru România. Spusele lui Caramitru se referă evident la adevărul istoric prin care Churchill a căzut de acord cu Stalin pentru a ceda România către sfera de influență sovietică.

Marele poet în viziunea unei mari reviste

      Tot la începutul anului (5 ian 1965)  lumea literară se desparte și ea de un mare poet, scriitor și dramaturg. La  76  de ani, T S Eliot, cel ce revoluționase și dăduse un nou sens poeziei engleze și americane, moare la reședința sa din Anglia, în urma unui emfizem pulmonar. Fusese pe lângă un mare poet și un fumător înrăit. 

       Pentru contribuția uriașă adusă la dezvoltarea culturii universale,Eliot a fost recompensat, în 1948, cu premiul Nobel pentru literatură.

       

      Cele două triste evenimente au făcut să pară că, pentru o zi sau două, lumea a stat în loc...

       Dar planeta avea deja, la începutul anului 1965, peste 3,3 miliarde de locuitori, oameni care interacționau social, economic, cultural și politic la nivel global, astfel că jocurile geopolitice, la scară planetară, erau în plină desfășurare.

     În orientul apropiat ia ființă Organizația pentru Eliberarea Palestinei, iar fricțiunile tânărului stat israelian cu lumea arabă se amplifică. Liga Arabă, întrunită la Cairo emite (pe 12 ian 1965) un document ce condamnă Israelul pentru activitatea sa militară,  considerată agresivă la adresa statelor arabe. Imediat apoi, în Siria, este anunțată și ”demascată” capturarea spionului evreu, Eli Cohen. Un 007 care se infiltrase până la nivelul ministrului apărării siriene și ale cărui informații au fost foarte utile israelienilor, ulterior, în ”Războiul de 7 zile”.

    

Un zgârie-nori ce domină downton în Tel Aviv de 50 de ani

    La Tel Aviv însă preocupările de moment par a fi îndreptate, cel puțin  în aparență, spre lumea mondenității. În capitala Israelului este inaugurat Shalom Meir Tower, primul ”zgârie nori” din orient  care, cu 34 de etaje și 142 de metri, devine cea mai înaltă clădire din zonă și reușește să depășească ca altitudine, după aproape 35 de secole, antica piramidă egipteană a lui Keops de pe Platoul Gizeh (ce avea 138 m).

        Peste ocean, Lyndon B. Johnson își începe oficial, la Casa Albă, primul mandat de patru ani, ca președinte SUA,  ales prin sufragiu universal (precedentul mandat, de numai 14 luni,  fusese exercitat ca urmare a asasinării, în nov. 1963, a lui J. F. Kennedy). Principala problemă pe agenda externă a președintelui era conflictul din Vietnam. Trupele Viet Cong (armata comunistă) tocmai dăduseră o grea lovitură armatei sud-vietnameze în bătălia de la  Binh Gia. Operațiunea militară, în fapt o sângeroasă luptă fratricidă, consumată între nordul comunist susținut de Moscova și sudul încă capitalist, i-a implicat și pe americani care erau prezenți în Vietnamul de Sud nu numai cu echipamente de luptă ci și consilieri militari. Noua criză a dat, după incidentul armat din  Golful Tonkin (august 1964) și mai multe argumente lui Johnson să escaladeze conflictul vietnamez.

       Asia rămâne însă și o importantă piață economică ce atrage și livrează investitori, servicii și mărfuri. La 20 de ani de la încetarea celui de-al doilea război mondial,  Germania Federală este un stat refăcut și din ce în ce mai puternic economic, cu o producție industrială competitivă  ce-i permite să se manifeste comercial în zona asiatică. În ianuarie 1965 vest-germanii semnează cu Taiwanul (China capitalistă) un important tratat economic și accelerează astfel tendință europeană de a mării schimburile de bunuri și servicii cu lumea de la antipozi.

 

    Un autoturism cu o excepțională carieră pe șoselele din România    

       În Franța publicul european face cunoștință, prin intermediul presei, cu noul model al producătorului auto, Renault. Este vorba de prima berlină cu 5 uși din Europa, botezată R16, o ”cupea” cu motor în patru timpi pe benzină ce avea să se bucure de un imens succes de piață fiind fabricată, din 1965 și până în 1980, în peste 1,8 milioane de exemplare. R16 a fost prezent și în România, a fost unul din cele mai importate modele și a influențat decizia de mai târziu a lui Ceaușescu de a produce la 
Pitești Dacia 1300.

       Succesele sunt și în lumea filmului. În cinematografe rulează producții ce ating fiecare,  la box office, încasări de 100 milioane de dolari americani. Publicul se înghesuie să vadă povestea muzicală și de animație ”Mary Poppins” cu Julie Andrews și Dick Van Dyke în rolurile principale sau filmul de aventuri și spionaj ”Goldfinger” cu Sean Connory în rolul unui agent secret, care inaugurează seria lui 007 . Nicidecum în ultimul rând, oamenii merg la cinema să vadă un western... italian. Este vorba de  ”A Fistful of Dollars” regizat de Sergio Leone care îl distribuise în rolul principal pe Clint Eastwood, iar filmul, dincolo de poveste, dramă și acțiune, impresionează prin extraordinara coloană muzicală semnată de Ennio Morricone.

       Radiourile din toată lumea transmit din ce în ce mai multă muzică, iar casele de discuri își măresc exponențial activitatea. Pe 15 ianuarie trupa „The Who” lanseză primul ei single, ”I C’ant Explain” ce va deveni curând un mare hit.

       Pe piață apare, rod al concernului Philips, o nouă mașinărie ce poate  reda muzica la fel ca un magnetofon dar este mult mai mic și poate fi transportat oriunde. Este casetofonul care va cunoaște un uriaș succes comercial și care va deveni promotorul micilor petreceri private (ceaiuri) dar și un indispensabil gadget în dotarea autoturismelor.

          Trupa americană în presa Australiană           

        Concertele vedetelor și turneele au devenit evenimente cu o largă audiență și o afacere deosebit de rentabilă. Americanii de la The Rolling Stones pleacă în Australia și Noua Zeelandă unde, într-o serie de 34 de spectacole, adună peste 100 de mii de spectatori.

        Rockerii de la ”The Animals”, aflați în turneu la New York, sunt evacuați din Apollo Theatre de funcționari ai departamentului american de emigrări, iar concertul ce urma să aibă loc este suspendat provocând un mare scandal. Cu toate acestea britanicii vor apare în fața publicului american prin intermediul lui Ed Sulivan și a emisiunii sale de succes de la CBC  TV.

        Topurile consemnează, în  luna ianuarie 1965,  hiturile unor mari interpreți și trupe pop-rock din America și Marea Britanie. În US Billboard prima poziție este atinsă pe rând de Gary Lewis and The Playboyos cu hitul ”The Diamond Ring” și de The Righteous Brothers cu piesa lor de succes ”You’ve Lost That lovin’ Feel”. De la Radio BBC Londra muzica transmisă nu este mai prejos și, în UK Top 40, se succed pe primul loc două trupe antologice, The Beatles cu ”I Feel Fine” și The Moody Blues cu piesa ”Go Naw”,

         Dar premiera și succesul maxim este al cântăreței britanice Petula Clark care duce hitul ”Downtown” pe primul loc atât în America cât și în Marea Britanie. Este prima interpretă feminină a tuturor timpurilor care realizează această performanță și a 2-a care, după Beatles, duce un hit din Europa pe primul loc și în SUA. (vezi și ascultă hiturile menționate în videoclipul de mai jos)

          Prima cântăreață britanică cu un No1 Cross the Nations            

     Toate acestea se petreceau, cum zic, în lumea de dincolo de ”cortina de fier”, la noi la radio și televiziune cuvintele de ordine erau: „forţele imperialiste și revanşarde”, „militariştii”,  „presiunea imperialistă şi neocolonialistă”  și „duşmanul capitalist”, iar în oficiosul PCR, Scânteia, din 22 ian 1965, se publica pe prima pagină un articol care suna cam așa: „Împreună cu toate forţele progresiste, tineretul aduce o contribuţie importantă la zădărnicirea acţiunilor cercurilor reacţionare monopoliste, îndreptate împotriva păcii, destinderii în relaţiile internaţionale şi dreptului popoarelor de a dispune de propria lor soartă” .

         Desigur, prin comparație, situația din România, față de cea din occident, era hilară. Tinerii din București, Ploiești, Brașov sau Constanța când ieșeau seara în oraș, deși își doreau ca în dawntown să găsească distracție și bucurie, acolo îi aștepta aceeași monotonie și tristețe ca în uzine, vitrinele erau anoste și prea puțin luminoase, traficul sporadic, oamenii împovărați de griji și speriați de puterea securității, iar muzica, dacă nu era de fanfară era, cel mai adesea, pop...ulară.